Dragi părinţi acomodarea copilului în creşă este un proces care necesită timp şi răbdare. Intrarea în creşă este pentru copil şi în multe cazuri şi pentru părinţi prima experienţă de separare: copilul nu mai are în preajma lui părinţii care până în acest moment i-au satisfăcut toate nevoile, iar părinţii trebuie să se obişnuiască cu gândul că alţi adulţi din afara familiei vor avea grijă de copilul lor.

Prima separare este neplăcută atât pentru copil cât şi pentru părinţi. Totuşi în demersul de dobândire şi exersare a autonomiei şi independenţei, copilul are nevoie de această separare. Pentru a deveni independent copilul are nevoie să experimenteze situaţii din care să înţeleagă că separarea de părinţi nu înseamnă pierderea lor, că după câteva ore de stat la creşă fără părinţii lui, aceştia vor veni după el şi îl vor lua acasă. Venind la creşă, copilul are ocazia să experimenteze situaţii de separare de părinţi, să înţeleagă că părinţii vin întotdeauna şi îl iau acasă şi să capete încredere în capacităţile proprii. Venind la creşă, copilul va înţelege treptat că se poate simţi bine şi în lipsa părinţilor, şi în medii noi (colectivitate), înconjurat de alţi adulţi decât părinţii (personalul creşei).

        Aşa cum am precizat încă de la început, acomodarea copilului în creşă este un proces care necesită timp şi mai ales încredere şi răbdare din partea părinţilor. Să nu uităm că prima separare este o experienţă complet nouă atât pentru copil cât şi pentru majoritatea părinţilor. Şi atunci când este vorba de situaţii noi la care trebuie să facem faţă, atât comportamentul copiilor cât şi al adulţilor se poate schimba radical. Majoritatea copiilor care intră în creşă, parcurg de-a lungul procesului de acomodare mai multe faze însoţite de comportamente specifice:

1. faza de negare: copilul odată intrat în creşă se găseşte într-o situaţie complet nouă: nu-şi regăseşte părinţii atunci când îi caută cu privirea, este într-un mediu nou (spaţiul grupei), este înconjurat de adulţi şi copii necunoscuţi (personalul şi ceilalţi copii din grupă). Nu este o situaţie plăcută, aşa că majoritatea copiilor refuză să accepte realitatea separării de părinţi şi protestează prin plâns la despărţire şi, odată intraţi în grupă, pândesc tot timpul uşa pe care au intrat sau încearcă să iasă din grupă pentru a-şi regăsi părinţii. Deşi li se explică de nenumărate ori şi sunt asiguraţi permanent de către personal că mai târziu vor pleca acasă, continuă să fie speriaţi că părinţii nu se vor întoarce să-i ia. Când, în sfârşit vine momentul reîntălnirii cu părinţii, cei mai mulţi copiii izbucnesc în plans, descărcându-şi astfel tensiunea emoţională acumulată.
2. faza de frustrare: văzând că nu poate împiedica separarea sa de părinţi, copilul proaspăt intrat în creşă trăieşte sentimente de frustrare. Unii copii pot să adopte în această fază comportamente dificile (plâns nervos, opoziţionism, lovituri, muşcături, crize de furie etc) pe care până acum nu le-au mai manifestat, îndreptate împotriva părinţilor, personalului grupei sau a colegilor. Alţi copii pot adopta un comportament retras (stau supăraţi, refuză să vorbească, refuză să mănânce etc). În cazul unor copii pot să apară şi unele tulburări somatice pe fond emoţional, cum ar fi: febră, diaree acută, oboseală, lipsa poftei de mâncare, somn agitat şi temeri nocturne, etc.
3. faza de înţelegere şi acceptare: venind zilnic la creşă, copilul începe să înţeleagă ce se întâmplă şi să accepte noua situaţie. El capătă încredere în personalul grupei şi acceptă ca nevoile sale fiziologice (hrănirea, curăţenia corporală) şi emoţionale (mângâieri, alintări, îmbrăţişări) să-i fie satisfăcute de alţi adulţi decăt cei din familie. De asemenea, începe să se convingă de faptul că separarea de părinţi nu este permanentă şi că în fiecare zi va fi luat acasă. În această fază, copiii pot avea comportamente ambivalente adică când sunt acasă să-şi dorească să se reîntoarcă la creşă iar cănd ajung la creşă să fie nerăbdători să ajungă acasă.
4. faza de integrare: după câteva săptămâni de frecventat creşa (~ 4-6) copilul are încredere deplină în părinţii lui că vor veni să-l ia acasă şi protestele, plânsul de la despărţire şi celelalte comportamente apărute în această perioadă se diminuează considerabil şi în cele din urmă dispar. În grupa din care face parte începe să dezvolte relaţii de ataşament cu personalul  şi se implică din proprie iniţiativă în jocuri şi alte activităţi zilnice alături de ceilalţi copii.